Activitatea fizică definește orice formă de mișcare a corpului produsă de mușchii scheletici, cu consum de energie. Activitatea fizică se referă la toate formele de mișcare, exerciții fizice sau sportive, activități recreaționale, deplasarea spre o anumită destinație sau mișcările realizate în cursul activității casnice sau la locul de muncă. Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), la nivel global, unul din patru adulți și mai mult de 80% din adolescenți au un nivel insuficient de activitate fizică. Anual, aproape 5 milioane de decese ar putea fi evitate dacă populația lumii ar fi mai activă din punct de vedere fizic. Persoanele insuficient de active fizic au un risc de deces cu 20 până la 30% mai mare comparativ cu persoanele care au un nivel corespunzător de activiate fizică. (WHO (2020). Physical activity. Key Facts).
Dovezile epidemiologice publicate în 2021 în urma unui studiu care a cuprins 280.605 de adulți din 28 de țări europene au arătat că activitatea fizică aerobă (de exemplu, mers pe jos, alergare, ciclism) practicată împreună cu exerciții de întărire musculară (de exemplu, antrenament cu greutăți sau antrenamente de rezistență) determină o stare de sănătate mai bună. (Bennie JA, Wiesner GH. (2021). Health-Enhancing Physical Activity in Europe-Combined Aerobic Physical Activity and Muscle-Strengthening Exercise Guideline Adherence Among 280,605 Adults From 28 European Countries. J Phys Act Health. 2022 Jan 1;19(1):56-62).
Impactul pandemiei COVID-19 asupra nivelului activității fizice și sedentarismului comparativ cu perioada antepandemică a fost evaluat printr-o metaanaliză publicată în anul 2021. Dintr-un total de 66 de studii, 64 de studii (total 86.981 persoane) au comunicat reduceri semnificative ale activității fizice și creșterea comportamentului sedentar pe perioada lockdown-urilor repetate, în rândul mai multor subpopulații, incluzând copiii și pacienții cu diferite condiții medicale.[1] Un studiu comunicat în același an confirmă faptul că pacienții COVID-19 pozitivi cu un stil de viață sedentar au avut un risc sporit de spitalizare și deces datorat COVID-19 comparativ cu pacienții care au avut un nivel oarecare de activitate fizică. (Stockwell S, Trott M, Tully M, et al. (2021). Changes in physical activity and sedentary behaviours from before to during the COVID-19 pandemic lockdown: a systematic review. BMJ Open Sport & Exercise Medicine 2021).
În Europa, datele colectate în cadrul Eurobarometrului special 472: Sport și activitate fizică 2017 indică faptul că aproape jumătate din adulții europeni nu fac niciodată exerciții fizice sau sport. Doi din cinci europeni adulți practică exerciții fizice sau sport cel puțin o dată pe săptămână, dar numai 7% au un program regulat de exerciții fizice sau sport (de cel puțin cinci ori pe săptămână). În ceea ce privește opțiunea pentru alte forme de activitate fizică, mai puțin de jumătate din europeni (44%) practică astfel de activități cel puțin o dată pe săptămână, în timp ce tot mai multi renunță la orice formă de activitate fizică (35% în 2017 versus 30% în 2013).
Continuând trendul ascendent înregistrat din 2009, ponderea medie a populației europene insuficient de active fizic a crescut de la 42% în anul 2013 la 46% în anul 2017. Cea mai înaltă pondere a persoanelor care fac sport regulat sau cu o anumită regularitate se întâlnește în rândul rezidenților țărilor nordice: Finlanda (69%), Suedia (67%) și Danemarca (63%). La polul opus se situează populațiile sud și est europene: românii, bulgarii, maghiarii, grecii, croații, italienii și portughezii. Aproape două treimi din aceștia (68%) nu practică niciodată exerciții fizice sau sport.
Bărbații europeni sunt mai activi fizic decât femeile atât în sensul practicării exercițiilor fizice și sportului, cât și a altor forme de activitate fizică. Cea mai semnificativă diferență de comportament proactiv între cele două sexe se întregistrează în rândul adolescenților și adulților tineri cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani, frecvența interesului pentru activitățile fizice fiind în descreștere odată cu vârsta la ambele sexe. Rezidenții țărilor nordice, dar și nemții, sunt cei mai mulțumiți în ceea ce privește oportunitățile existente pentru practicarea activităților fizice. La spectrul opus se situează bulgarii, românii, croații și italienii.
Pentru România, datele colectate de Eurobarometrul 2017 în ceea ce privește opțiunea pentru exerciții fizice și sport indică ponderi similare celor înregistrate la nivelul UE ale celor care practică regulat (7% UE versus 6% România). Pe măsură ce opțiunea pentru sport scade, crește diferența între români și restul europenilor în ceea ce privește frecvența acestora activități: în timp ce o treime din europeni (33%) practică exerciții fizice cu oarecare regularitate (cel puțin 5 ori pe săptămână), doar 13% din români fac acest lucru; 14% din europeni fac exerciții fizice din când în când (cel puțin o dată pe săptămână) față de 18% din români. Cea mai semnificativă diferență se înregistrează în rândul celor care nu practică niciodată exerciții fizice sau sport (63% români versus 46% UE). În intervalul 2013-2017, ponderea românilor care nu practică exerciții fizice sau sport a crescut cu trei procente (63% versus 60%). Într-o reprezentare comparativă UE versus România, datele referitoare la frecvența practicării activității fizice și sportului în România sunt redate în cercul interior al imaginii, iar nivelele medii înregistrate la nivelul UE sunt figurate în cercul exterior.
În ceea ce privește frecvența altor activități fizice (ciclism, dans, grădinărit, deplasarea pe jos sau cu bicicleta etc.), doar 9% dintre români practică regulat astfel de activități față de 14% la nivelul UE. Aceste activități sunt efectuate cu oarecare regularitate de aproape o treime din europeni (30%), dar de numai un 15% dintre români. Aproape o treime din europeni (35%) și peste jumătate din români (51%) nu desfășoară niciodată activități fizice.
Deși frecvența mersului pe jos cel puțin zece minute în cel puțin patru zile în ultima săptămână este similară la români și la restul europenilor (62% versus 61%), în rândul românilor se înregistrează ponderi mai înalte ale persoanelor care nu s-au deplasat pe jos cel puțin 10 minute în nicio zi în decursul unei săptămâni (21% versus 15%).
În ceea ce privește timpul petrecut stând pe scaun într-o zi obișnuită, românii și europenii înregistrează ponderi identice ale celor care petrec mai mult de 8,5 ore așezați pe scaun (12%). Spre deosebire de media UE (16%), de două ori mai mulți români (31%) nu petrec mai mult de 2,5 ore așezați.
Pentru europenii din 17 țări, cea mai frecventă locație pentru practicarea activităților fizice este în parc sau în aer liber (40%), cu variații importante (67% în Finlanda, 17% în România). Dintre repondenții din 9 țări, o treime (32%) preferă să desfășoare activități fizice la domiciliu, opțiune mai frecventă în rândul est europenilor, inclusiv a românilor (60%). Majoritatea europenilor care desfășoară activități fizice nu sunt membri ai niciunui club sportiv (69% dintre europeni, 71% români). Cele mai frecvente motive ale practicării sportului sau altor forme de activitate fizică sunt: îmbunătățirea stării de sănătate (54% europeni, 35% români), relaxarea (38% europeni, 35% români), distracția (30% europeni, 17% români) și îmbunătățirea performanței fizice (28% europeni, 12% români). Lipsa timpului liber este cel mai important factor care împiedică practica regulată a activității fizice și sportului (40% europeni, 50% la români).
Cele mai frecvente motive ale practicării sportului sau altor forme de activitate fizică sunt: îmbunătățirea stării de sănătate (54% europeni, 35% români), relaxarea (38% europeni, 35% români), distracția (30% europeni, 17% români) și îmbunătățirea performanței fizice (28% europeni, 12% români). Lipsa timpului liber este cel mai important factor care împiedică adoptarea unui program regulat de activitate fizică și sport (40% europeni, 50% la români).
În anul 2020 a fost publicat un studiu care relevă trendul comportamentului sedentar la adulții din UE, pe baza rezultatelor înregistrate de cele 4 Eurobarometre efectuate în perioada 2002-2017. Prevalența comportamentului sedentar (peste peste 4h30min/zi de inactiviate fizică) a înregistrat o creștere constantă. Evaluarea sedentarismului evidențiază un trend ascendent susținut atât la nivelul UE, cât și în România, tendința românilor spre un stil de viață inactiv înregistrând o creștere mai accentuată: în 2005, 47,7% UE versus 28,7% România; în 2013, 51,6% UE versus 30% România; în 2017, 54,3% UE versus 40,6% România. Studiul pune în evidență eșecul politicilor de combatere a sedentarismului la nivel european și național. (https://bmcpublichealth.biomedcentral.com/articles/10.1186/s12889-020-09293-1.)
Materiale:
- Analiza de situație activitate fizică 2022
- Infografic activitatea fizică
- Poster activitatea fizică
- Pliant activitatea fizică
- Ghid de prevenție, vol.2, Intervențiile preventive adresate stilului de viață.
Alimentația. Activitatea fizică.
