GRIPA AVIARA – INFORMATII UTILE
Boala la păsări : impact şi masuri de control
Gripa aviară este o boala infecţioasă a păsărilor cauzată de tulpinile de tip A, ale virusului gripal. Toate păsările sunt susceptibile la această infecţie, deşi unele specii sunt mai rezistente la infecţie decît altele.
Infecţia produce un spectru larg de simptome la păsări, variind de la o formă uşoară la una foarte contagioasă şi fatală în timp scurt, ducînd la epidemii severe. Cea din urmă formă este cunoscută ca „gripa aviară înalt patogenă”. Această formă se caracterizează prin debut brusc, formă severă şi moarte rapidă, cu o mortalitate care se apropie de 100%. Sunt cunoscute pînă la 15 subtipuri de virusuri gripale care produc infecţie la păsări, în acest fel oferind un rezervor extins al virusurilor gripale potenţial circulante în populaţiile de păsări. Pînă în prezent, toate epizoadele cu formă de înaltă patogenitate au fost cauzate de virusurile gripale A de subtipuri H5 si H7.
Păsările migratoare de apă – în mod special, raţele sălbatice – sunt rezervorul natural al virusurilor gripale aviare şi aceste păsări sunt de asemenea cele mai rezistente la infecţie. Contactul direct sau indirect al păsărilor domestice cu păsările de apă sălbatice a fost cauza frecventă a epizootiilor. Pieţele de păsări vii au jucat, de asemenea, un rol important în răspîndirea acestei infecţii.
Cercetările recente au arătat, că virusurile de joasă patogenitate după circulaţia pe perioade scurte într-o populaţie de păsări domestice, pot sa sufere mutaţii – devenind virusuri de înaltă virulenţă. În timpul epidemiei din 1983-1984, în S.U.A., virusul A H5N2 a fost iniţial cu patogenitate scăzută, dar în circa 6 luni, a devenit înalt virulent, cu o mortalitate de 90%. În timpul epidemiei din 1999-2001, în Italia, virusul A H7N1, iniţial cu virulenţă joasă, a suferit mutaţii şi în 9 luni a devenit înalt patogen.
Punerea în carantină a fermelor afectate şi distrugerea păsărilor infectate sau potenţial expuse, reprezintă măsuri de control standard în scopul prevenirii răspîndirii epizootiilor la alte ferme şi la păsările domestice. În afară de faptul că sunt foarte contagioase, virusurile gripei aviare sunt transmise de la o ferma la alta, prin mijloace mecanice, cum ar fi echipamentul, vehicule, hrana, cuşti sau îmbrăcăminte. Virusurile înalt patogene pot supravieţui lungi perioade în mediu, în special la temperaturi scăzute. Masurile sanitare stringente înfăptuite la fermele de păsări, pot totuşi să confere un anumit grad de protecţie.
În absenţa măsurilor de control prompte, precedate de o bună supraveghere, epidemiile pot dura ani de zile. De exemplu, o epidemie de gripa aviara cu H5N2, care a început în Mexico, în 1992, a avut la început o patogenitate joasă şi a evoluat apoi la forme severe şi fatale, şi a rămas necontrolată pînă în 1995.
De ce este A H5N1 de interes special?
Din cele 15 subtipuri ale virusului gripei aviare, A H5N1 este de un interes special din mai multe motive. Virusul gripal A H5N1 suferă mutaţii rapid şi are înclinaţie de a dobîndi gene de la virusurile care infectează şi alte specii de animale. Abilitatea sa de a cauza boala severa la oameni cu o rată înaltă de mortalitate a fost dovedita în mai multe cazuri. Păsările care supravieţuiesc infecţiei, excretă virusul cel puţin 10 zile, astfel facilitînd răspîndirea rapidă a infecţiei.
Virusul gripal aviar A H5N1 în rezultatul unor mutaţii consecutive şi-a schimbat dramatic proprietăţile sale biologice şi antigenice, obţinînd abilitatea, nu numai de a trece bariera de specie, infectînd direct omul (cu evitarea gazdei intermediare), dar şi să provoace forme clinice foarte grave, majoritatea cărora se termină cu sfârşit letal.
Căile de transmitere a virusului gripal aviare tip AH5N1
Gripa aviară se răspîndeşte pe două căi: prin contact direct între păsările infectate şi cele sănătoase şi prin contactul păsărilor cu obiecte contaminate cu virus. Virusul există în căile respiratorii, digestive şi în alte organe ale păsărilor infectate. De aceea virusul poate ajunge în afara organismului împreună cu secreţiile din ochi, fosele nazale, cavitatea bucală şi prin excremente.
Secreţia, găinaţul şi păsările moarte purtătoare de virus, ca şi hrana, apa potabilă, coteţele şi utilajele din crescătorii, mijloacele de transport, hainele personalului din crescătorii, pot răspîndi infecţia. Păsările sănătoase se pot îmbolnăvi prin infectarea căilor respiratorii şi digestive.
Virusul gripei aviare extrem de periculos seamănă cu cel al gripei sezoniere şi se poate răspîndi în toate cele 4 anotimpuri. Dar iarna şi primăvara gripa se răspîndeşte mai uşor, fiindcă virusul rezistă mai bine la o temperatură scăzută. Păsările de toate speciile şi vîrstele pot fi infectate de virusul gripei aviare. Epizootia evoluează şi se răspîndeşte rapid, iar mortalitatea păsărilor infectate poate ajunge sută la sută.
Virusul gripei aviare este foarte sensibil la temperatură şi poate fi distrus în 2-10 min. la 60-70°C. Carnea
preparată la foc, ouăle şi alte produse din pasăre preparate termic pot fi întrebuinţate în hrană fără nici o grijă.
La om virusul se poate transmite, dacă va fi în contact direct cu pasărea infectată sau va consuma carne insuficient preparată termic.
Recomandări pentru populaţie
CUM SĂ NE FERIM DE GRIPA AVIARĂ?
Toate păsările sunt predispuse la infecţie cu gripă aviară, deşi unele specii sunt mai rezistente la infecţie decât altele.
Păsările migratoare, raţele sălbatice, în mod special, sunt sursa naturală de gripă aviară, ele fiind şi cele mai rezistente la infecţii. Păsările domestice, inclusiv găinile şi curcanii sunt deosebit de predispuse la epizootii de gripă fatală. în absenţa măsurilor prompte de control susţinute de o bună supraveghere, epizootiilr pot dura ani de zile.
Epidemiile de gripă pot fi prevenite şi evitate?
După modelele precedente, epidemiile de gripă se aşteaptă să apară, în medie, de trei, patru ori într-un secol, cînd un nou subtip de virus apare şi se transmite uşor de la o persoană la alta. Experţii consideră că o altă epidemie de gripă este posibil inevitabilă.
