Conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății, la fiecare 4 minute o persoană moare de cancer de piele; legătura dintre expunerea la soare şi cancerele de piele a fost descoperită abia în 1956; în România peste 1000 de persoane sunt diagnosticate anual cu melanom malign, iar aproape o treime decedează din cauza acestei afecţiuni.
Scopul Campaniei este reducerea incidenţei cancerelor de piele, în mod special a melanomului malign, a afecţiunilor oculare şi a altor patologii secundare expunerii excesive la radiaţiile ultraviolete.
Obiectivul principal al Campaniei este creşterea gradului de informare a populaţiei cu privire la riscul apariţiei afecţiunilor maligne la nivelul tegumentelor sau a altor afecţiuni datorate expunerii excesive la soare.
Ministerul Sănătăţii, prin Institutul Naţional de Sănătate Publică, asigură coordonarea la nivel naţional a acestei campanii.
Radiaţia UV în cantităţi mici este benefică pentru sănătate şi joacă un rol important în producerea de vitamină D. Un aport şi nivel adecvat de vitamină D sunt esenţiale pentru starea de sănătate deoarece această vitamină este necesară pentru sănătatea oaselor, articulaţiilor, funcţiei musculare şi neurologice.
Totuşi expunerea excesivă la radiaţia UV este asociată cu diferite tipuri de cancer de piele, arsuri ale pielii, îmbătrânire accelerată a pielii, cataractă şi alte boli ale ochilor (fotokeratite și fotocojunctivite). Există de asemenea dovezi că radiaţia UV afectează funcția sistemului imunitar.
Întrucât cele mai severe dintre afecțiuniunile enumerate sunt cancerele de piele, la ele ne vom referii în cele ce urmează.
Cancerele de piele tip non-melanom
Cancerele de piele non-melanom cuprind carcinoame bazocelulare și carcinoame cu celule scuamoase. Acestea sunt rareori letale, dar tratamentul chirurgical este dureros și adesea desfigurant. Studii efectuate în Australia, Canada și Statele Unite, indică faptul că între anii 1960 și 1980 prevalența cancerelor de piele non-melanom a crescut.
Riscul de apariție a cancerelor de piele non-melanom a fost examinat în ceea ce privește expunerea la soare și se pot trage următoarele concluzii:
- Cancerele de piele de tip non-melanom sunt cele mai frecvente în părțile corpului care sunt în mod obișnuit expuse la soare, cum ar fi urechile, fața, gâtul și antebrațele. Aceasta implică faptul că expunerea repetată pe termen lung la radiații UV este un factor cauzal major.
- În unele țări există o relație clară între incidența crescândă a cancerelor de piele non-melanom și niveluri mai ridicate de radiații UV.
Melanomul malign
Melanomul malign, deși este mult mai puțin răspândit decât cancerele de piele de tip non-melanom, este principala cauză de deces din cauza cancerului de piele. De la începutul anilor 1970, incidența melanomului malign a crescut semnificativ, în medie cu 4% în fiecare an în Statele Unite. Un număr mare de studii indică faptul că riscul de melanom malign se corelează cu caracteristicile genetice, individuale și cu comportamentul unei persoane privind expunerea la razele UV.
Principalii factori de risc sunt:
- Un număr mare de nevi pigmentari atipici (alunițe) este cel mai puternic factor de risc pentru melanomul malign la populațiile cu piele deschisă la culoare.
- Melanomul malign este mai frecvent în rândul persoanelor cu ten palid, ochi albaștri și păr roșcat sau deschis.
- Expunerea ridicată și intermitentă la razele solare UV pare a fi un factor de risc semnificativ pentru dezvoltarea melanomului malign.
- Incidența melanomului malign la populațiile albe crește în general cu scăderea latitudinii, cea mai mare incidență înregistrată apărând în Australia, unde ratele anuale sunt de 10 până la 20 de ori mai mari decât ratele din Europa atât pentru femei cât și pentru bărbați.
- Mai multe studii epidemiologice susțin o asociere pozitivă cu istoricul arsurilor solare, în special apărute la o vârstă fragedă.
- Rolul expunerii cumulate la soare în dezvoltarea melanomului malign este fără echivoc. Cu toate acestea, riscul de melanom malign este mai mare la persoanele cu antecedente de cancer de piele non-melanom și de keratoze solare, ambele fiind indicatori ai expunerii cumulate la UV.
Incidența cancerelor cutanate care nu sunt melanom și melanom a crescut în ultimele decenii. În prezent, între 2 și 3 milioane de cazuri cancer de piele non-melanom și 132.000 de cancere de piele de tip melanom apar la nivel global în fiecare an.
Pe măsură ce nivelurile de ozon sunt epuizate, atmosfera își pierde din ce în ce mai mult funcția de filtrare și de protecție și mai multă radiație UV solară ajunge la suprafața Pământului. Se estimează că o scădere de 10% a nivelului de ozon va duce la 300.000 de cancere de tip non-melanom și 4.500 de cazuri de cancer de piele. Incidența globală a melanomului continuă să crească – totuși, principalii factori care predispun la dezvoltarea melanomului par a fi legați de expunerea recreativă la soare și de o istorie de arsuri solare.
Factorii de risc individuali pentru cancerul de piele:
- piele deschisă la culoare
- ochi albaștri, verzi sau căprui
- păr deschis la culoare sau roșcat
- tendinta de a îți arde pielea ,mai degrabă decât de a te bronza
- antecedente de arsuri solare severe
- multe alunițe (nevi pigmentari)
- pistrui
- un istoric familial de cancer de piele
Arsurile solare
Potrivit Centrului American pentru Combaterea si Prevenirea Bolilor (CDC) (12), există trei tipuri de raze UV:
- raze ultraviolete de tip A (UVA) – reprezinta cea mai consistentă sursă de radiație solara (peste 90%); razele UVA ajung pe suprafața pâmăntului și au capacitatea de a pătrunde în piele (epiderma, derm, pana aproape de hipoderm), unde pot produce deteriorări la nivelul țesutului cutanat și pot creste riscul de cancer de piele;
- raze ultraviolete de tip B (UVB) – ajung într-o proporție mult mai mică pe suprafata pâmantului (reprezinta în jur de 5% din radiatia solara) și pot penetra pielea (epiderma, pana aproape de derm), dar nu atât de adânc ca razele UVA; cercetatorii le consideră responsabile pentru anumite tipuri de cancer de piele;
- raze ultraviolete de tip C (UVC) – nu ajung la suprafața pământului, pentru ca sunt absorbite de atmosferă; cât timp stratul de ozon le reține, ele nu reprezinta un pericol.
Radiațiile UV sunt cele mai puternice între orele 10:00 si 16:00. Intensitatea lor diferă, în funcție de locul în care te afli. De pilda, riscul de arsuri solare este mai mare dacă te afli la altitudini înalte, în contact cu apa sau în diminețile fierbinți de vară. Prin urmare, este important să urmarești zilnic indicele UV, o măsură științifică internatională ce reflecta puterea soarelui într-un anumit spațiu și moment. El variază între 1 și 11:
- indice UV intre 1 si 2 – nu reprezintă un pericol pentru piele; nu este nevoie să iei măsuri speciale de protecție;
- indice UV intre 3-7 – este recomandat să nu te expui la soare și să iei măsuri de protecție;
- indice UV intre 8-10 – specialistii de la Academia Americana de Dermatologie recomandă folosirea cremelor sau lotiunilor cu factor SPF de cel putin 30
- indice UV de 11 – este indicat sa stai in spatii inchise
Materiale:
- Analiza de situație
- Infogram
- Poster 1 – Auto-examinarea tegumentelor
- Poster 2 – Importanța protecției ochilor
- Poster 3 – Cum să reduceți riscul de cancer de piele
- Poster 4 – Ce trebuie să știți despre protecția solară
