La nivel județean se vor organiza evenimente de informare despre problematica tulburărilor mintale și de conștientizare a necesității realizării unui management adecvat al acestora, astfel:
Nașterea unui copil vine cu bucurie și stres pentru părinți, dar multe mămici se confruntă cu provocări mai grave pentru sănătatea lor mentală. La nivel global una din 10 femei suferă de depresie postnatală în primul an după naștere, iar una din 1000 de femei dezvoltă o afecțiune mai gravă numită psihoză postpartum. Aceste afectări trec de multe ori neobservate în stadii incipiente, iar fără un tratament adecvat pot avea consecințe negative, atât pentru mamă, cât și pentru copil.
În anul 2021, în România, incidența tulburărilor mintale și de comportament a fost de 1221,2%000 locuitori, în ușoară creștere față de anul 2020, când a avut valoarea de 1200,8%000 locuitori. Prevalența bolilor psihice (cod ICD 10: F01-F39) în România, în anul 2021 a fost de 1303,5%000 locuitori, în creștere față de anul 2020 când a avut valoarea de 1260,25%000 locuitori.
În perioada 2010-2019, evoluția prevalenței depresiei în România este constantă, dar are valori aproape duble pentru femei, în comparație cu bărbații.
În acest context, scopul campaniei este creșterea nivelului de informare și conștientizare a gravidelor privind problematica sănătății mintale.
Activitățile din cadrul campaniei își propun să informeze populația feminină (în special gravidele) privind importanța identificării și intervenției timpurii în cazul tulburărilor mintale, să faciliteze conştientizarea şi promovarea unei mai bune înţelegeri a impactului tulburărilor mintale asupra vieţii oamenilor, precum și creșterea accesului la informații pentru îmbunătățirea îngrijirilor și înlăturarea stigmatizării femeilor cu tulburări mintale.
Femeile, indiferent de cultură, vârstă sau venit pot dezvolta depresie postnatală. Simptome precum tristețe, plâns facil, agitație față de bebeluș sau cei din jur, lipsă de energie și oboseală tot timpul, probleme de somn, gânduri negative, sentimente ale mamei că nu este suficient de bună, că nu poate avea grijă de copil, sentimente de vinovăție, deznădejde și autoînvinovățire sau senzația că i se poate întâmpla ceva rău copilului pot apare oricând în timpul sarcinii, sau în primul an după naștere. Există metode de tratament eficiente care pot să prevină consecințe mai grave, sau chiar tragedii.
Prin atragerea atenției societății asupra acestei problematici urmărim atât încurajarea profesioniștilor, cât și a prietenilor și a apropiaților noilor mămici să le întrebe cum se simt, să le îndemne să discute despre ceea ce simt și să ceară ajutor.
Depresia mamei s-a observat a fi deseori asociată cu semnele timpurii de vulnerabilitate sau temperament dificil al copilului; atașamentul nesigur; funcționarea afectivă ( mai mult afect negativ; agresivitate și emoționalitate crescute; disforie, în special când nou născutul este fată; performanță cognitivă/intelectuală/academică mai scăzută; mai multă auto-învinovățire, valoare de sine mai scăzută); funcționare interpersonală mai slabă și anomalii ale sistemelor psihobiologice, inclusiv mecanisme de răspuns la stres care funcționează mai slab.
Depresia este una dintre principalele cauze de dizabilitate în toată lumea. La nivel global, se estimează că 264 de milioane de oameni sunt afectați de depresie, procentul femeilor afectate fiind mai crescut decât cel al bărbaților.
Pandemia de COVID-19 a dus la o creștere puternică a tulburărilor depresive și de anxietate la nivel global în anul 2020, femeile și tinerii fiind cei mai afectați:
- 53 de milioane de cazuri suplimentare de tulburare depresivă majoră (o creștere cu 28%) și 76 de milioane de cazuri suplimentare de tulburări de anxietate (o creștere cu 26%) au fost din cauza pandemiei.
- Peste 35 de milioane dintre cazurile suplimentare de tulburare depresivă majoră au fost la femei, comparativ cu aproape 18 milioane la bărbați.
- Peste 52 de milioane dintre cazurile suplimentare de tulburări de anxietate au fost la femei, comparativ cu aproximativ 24 de milioane la bărbați.
- Prevalența acestor tipuri de tulburări mintale a atins vârful în rândul celor cu vârsta cuprinsă între 20-24 de ani (1118 cazuri suplimentare de tulburare depresivă majoră la 100.000 locuitori și 1331 cazuri suplimentare de tulburări de anxietate la 100.000 locuitori).
Consecințele tulburărilor de sănătate mintală sunt grave. De cele mai multe ori, persoanele cu afecțiuni grave de sănătate mintală mor prematur – cu unu sau două decenii mai devreme – din cauza unor boli somatice prevenibile (aceste persoane confruntându-se cu o adevarată provocare în ceea ce privește capacitatea lor de a face alegeri comportamentale corecte pentru sănătate și de a cere ajutorul necesar în acest sens.
Sănătatea mintală reprezintă o stare de sănătate în care individul își realizează abilitățile, poate face față tensiunilor normale ale vieții, poate lucra productiv și este capabil să contribuie la dezvoltarea comunității.
Pentru oameni, sănătatea mintală este o resursă care le permite să își realizeze potențialul intelectual și emoțional, să își găsească și să-și îndeplinească rolurile în viața socială, școlară și profesională.
Pentru societăți, sănătatea mintală bună a cetățenilor contribuie la prosperitate, solidaritate și justiție socială. În schimb, lipsa sănătății mintale impune costuri și pierderi multiple, cetățenilor și sistemelor sociale.
În ultimii ani, a existat o recunoaștere din ce în ce mai mare a rolului important pe care îl joacă sănătatea mintală în atingerea obiectivelor de dezvoltare globale. În ciuda progreselor înregistrate în unele țări, persoanele cu probleme de sănătate mintală se confruntă adesea cu încălcări grave ale drepturilor omului, discriminare și stigmatizare.
Multe afecțiuni mintale pot fi tratate eficient la un cost relativ scăzut, dar diferența dintre persoanele care au nevoie de îngrijire și cele cu acces la îngrijire rămâne substanțială. Acoperirea eficientă cu tratament rămâne totuși extrem de scăzută.
De aceea sunt necesare investiții sporite pentru:
- conștientizarea sănătății mintale;
- creșterea capacității de înțelegere și reducerea stigmatizării persoanelor cu tulburări mintale;
- îmbunătățirea accesului la îngrijiri de sănătate mintală de calitate și tratamente eficiente;
- cercetare, identificarea de noi tratamente și îmbunătățirea tratamentelor existente pentru toate tipurile de tulburări mintale.
* * *
Există multe tipuri de tulburări mintale. Ele sunt, în general, caracterizate printr-o combinație de gânduri, percepții, emoții, comportamente și relații anormale cu ceilalți.
Tulburările mintale includ: depresia, tulburarea bipolară, schizofrenia și alte psihoze, demența și tulburările de dezvoltare, inclusiv autismul.
Povara tulburărilor mintale continuă să crească, având impact semnificativ asupra sănătății și consecințe majore sociale, economice în toate țările lumii.
Depresia
Depresia este o tulburare mintală comună și una dintre principalele cauze ale dizabilității la nivel mondial. La nivel global, se estimează că 264 de milioane de oameni sunt afectați de depresie, sunt afectate mai multe femei decât bărbați.
Depresia se caracterizează prin tristețe, pierderea interesului sau a plăcerii, sentimente de vinovăție sau valoare de sine scăzută, tulburări de somn sau de apetit, oboseală și slabă concentrare. Depresia poate fi de lungă durată sau recurentă, afectând substanțial capacitatea oamenilor de a funcționa la locul de muncă sau la școală și de a face față vieții de zi cu zi. Cel mai grav, depresia poate duce la sinucidere.
S-a demonstrat că programele de prevenție reduc depresia, atât la copii (de exemplu, prin protecție și sprijin psihologic în urma abuzului fizic și sexual), cât și la adulți (de exemplu, prin asistență psihosocială după dezastre și conflicte).
Există și tratamente eficiente. Depresia ușoară până la moderată poate fi tratată eficient cu terapia cognitiv-comportamentală sau psihoterapie. Antidepresivele pot fi o formă eficientă de tratament pentru depresia moderată până la severă, dar nu reprezintă prima linie de tratament pentru cazurile de depresie ușoară. Ele nu trebuie utilizate pentru tratarea depresiei la copii și nu reprezintă prima opțiune de tratament la adolescenți, față de care trebuie utilizate cu prudență.
Managementul depresiei ar trebui să includă aspecte psihosociale, inclusiv identificarea factorilor de stres (cum ar fi probleme financiare, dificultăți la locul de muncă sau abuz fizic ori psihic) și sursele de sprijin (cum ar fi membrii familiei și prietenii). Menținerea sau reactivarea rețelelor sociale și a activităților sociale este importantă.
Tulburarea bipolară
Această tulburare afectează aproximativ 45 de milioane de oameni din întreaga lume. De obicei, constă atât din episoade maniacale, cât și depresive, separate de perioade de dispoziție normală. Episoadele maniacale implică dispoziție crescută sau iritabilă, supraactivitate, vorbire rapidă, stimă de sine exagerată și scăderea nevoii de somn. Persoanele care au atacuri maniacale, dar nu se confruntă cu episoade depresive sunt, de asemenea, clasificate ca având tulburare bipolară.
Sunt disponibile tratamente eficiente pentru faza acută a tulburării bipolare și prevenirea recăderii. Acestea sunt medicamente care stabilizează starea de spirit. Sprijinul psihosocial este o componentă importantă a tratamentului.
Schizofrenia și alte psihoze
Schizofrenia este o tulburare mintală severă, care afectează 20 de milioane de oameni din întreaga lume. Psihozele, inclusiv schizofrenia, sunt caracterizate prin distorsiuni ale gândirii, percepției, emoțiilor, limbajului, simțului de sine și comportamentului. Experiențele psihotice obișnuite includ halucinații (auzi, vezi sau simți lucruri care nu există) și iluzii (credințe false fixate sau suspiciuni care sunt ferm susținute chiar și atunci când există dovezi contrare). Tulburarea împiedică persoanele afectate să lucreze sau să studieze în mod normal.
Stigmatul și discriminarea pot duce la lipsa accesului la servicii de sănătate și servicii sociale. Persoanele cu psihoză prezintă un risc ridicat de a fi expuse la încălcări ale drepturilor omului, cum ar fi detenția pe termen lung în instituții.
Schizofrenia începe de obicei la sfârșitul adolescenței sau la vârsta adultă. Tratamentul cu medicamente și suport psihosocial este eficient, persoanele afectate putând avea o viață productivă și pot fi integrate în societate. Facilitarea traiului asistat, a locuințelor susținute și a angajării asistate poate acționa ca bază de la care persoanele cu tulburări mintale severe, inclusiv schizofrenie, pot atinge numeroase obiective de recuperare. Aceste persoane se confruntă adesea cu dificultăți în obținerea sau păstrarea unui loc de muncă normal.
Demenţa
La nivel mondial, aproximativ 50 de milioane de oameni suferă de demență. Demența este, de obicei, de natură cronică sau progresivă și reprezintă o deteriorare a funcției cognitive (adică capacitatea de a procesa gândurile) dincolo de ceea ce s-ar putea aștepta de la îmbătrânirea normală. Afectează memoria, gândirea, orientarea, înțelegerea, capacitatea de a efectua calcule, capacitatea de învățare, limbajul și judecata. Deteriorarea funcției cognitive este de obicei însoțită și ocazional precedată de deteriorarea controlului emoțional, a comportamentului social sau a motivației.
Demența este cauzată de o varietate de boli și leziuni care afectează creierul, cum ar fi boala Alzheimer sau accidentul vascular cerebral.
Deși nu există un tratament disponibil în prezent pentru a vindeca demența sau pentru a-i modifica cursul progresiv, multe tratamente se află în diferite etape ale studiilor clinice. Se pot face multe pentru a sprijini și îmbunătăți viața persoanelor cu demență, a îngrijitorilor și familiilor acestora.
Tulburările de dezvoltare, inclusiv autismul
Tulburarea de dezvoltare este un termen umbrelă care acoperă dizabilitățile intelectuale și tulburările pervazive de dezvoltare, inclusiv autismul. Tulburările de dezvoltare au de obicei un debut în copilărie, dar tind să persiste până la vârsta adultă, provocând afectarea sau întârzierea funcțiilor legate de maturizarea sistemului nervos central. Acestea urmează, în general, un curs constant, mai degrabă decât perioade de remisiuni și recăderi care caracterizează multe tulburări mintale.
Dizabilitățile intelectuale se caracterizează prin afectarea abilităților în mai multe domenii de dezvoltare, cum ar fi funcționarea cognitivă și comportamentul adaptativ. Inteligența scăzută diminuează capacitatea de adaptare la cerințele zilnice ale vieții.
Simptomele tulburărilor de dezvoltare pervazive, cum ar fi autismul, includ tulburări de comportament social, comunicare și limbaj, precum și o gamă restrânsă de interese și activități care sunt efectuate în mod repetitiv. Tulburările de dezvoltare apar adesea în copilărie sau copilăria timpurie. Persoanele cu aceste tulburări manifestă ocazional un anumit grad de dizabilitate intelectuală.
Implicarea familiei în îngrijirea persoanelor cu tulburări de dezvoltare este foarte importantă. Structurarea rutinelor zilnice ajută la prevenirea stresului inutil, cu ore regulate pentru a mânca, a se juca, a învăța, a fi cu ceilalți și a dormi. Trebuie să existe o monitorizare regulată de către serviciile de sănătate atât a copiilor, cât și a adulților cu tulburări de dezvoltare. Comunitatea, în general, are un rol important în respectarea drepturilor și nevoilor persoanelor cu dizabilități.
Materiale:
